Author Topic: La hanul "Trei Carari"  (Read 2883 times)

(RIP) Cornelio Cantacuzino

  • General group
  • Full Member
  • *
  • Posts: 196
  • Honour: 0
  • "All equal under the sun"!!!
La hanul "Trei Carari"
« on: 25 September, 2011, 10:38:22 PM »

De cand lumea si pamantul


   Hanul "Trei Carari" situat la raspantia drumului ce duce dinspre Constanta spre targul din Campulung ofera un acoperis tuturor drumetilor ce se incumeta in a calatori spre cele doua orase ale Valahiei. Nimeni nu stie cand s-a pus prima piatra la temelia acestui adapost. Este vechi de cand lumea si mereu primitor cu bucate alese, cel mai bun vin si invelisul cald al paturilor pentru calatorii osteniti. Negustori, simpli drumeti si cateodata chiar si domnitorul Valahiei trag la Hanul "Trei Carari" pentru ospitalitatea acestuia sau doar pentru a sorbi o bardaca de vin si de a impartasi istorisiri cu cate un amic de o seara sau uneori cu hangitele conului Basarab, cel care a mostenit hanul de la tatal sau. Batran si mucalit, conul Basarab se mandreste cu reputatia si ospitalitatea hanului sau dar si cu averea facuta in scurt timp de cand hanul a picat in mainile sale.



« Last Edit: 27 September, 2011, 01:54:28 PM by Cornelio Cantacuzino »

(RIP) Cornelio Cantacuzino

  • General group
  • Full Member
  • *
  • Posts: 196
  • Honour: 0
  • "All equal under the sun"!!!
Re: La hanul "Trei Carari
« Reply #1 on: 25 September, 2011, 10:42:17 PM »
Prietenia


 Capitanul Garzilor din Campulung, ostenit dupa atata lung poposeste la amiaza la Han. Dupa ce descaleca, cheama pe unul din baietii de la grajduri, explica atent ca Tatar, calul lui, are nevoie de niste paie si niste apa iar apoi se indreapta spre intrarea in han. Inauntru se aseaza la o masa, cu un semn scurt ii spune conului Basarab ca doreste o bardaca cu vin!
Conul Basarab imediat umple o cana cu cel mai bun vin si apropiindu-se de Cornelio ii spuse:
"De mult nu ai mai trecut boierule pragul hanului nostru!"
"A trecut mult conasule de cand nu am mai tecut prin Valahia! Multe treburi prin strainatati.......", zise Cornelio pastrand parca o urma de mister in raspunsul sau.

--------------------------------------------------------------------



Dupa o dusca din bardaca adusa de hangiu, Cornelio il chema pe acesta si ii spuse:

"Ma intreb coane Basarab, sti cumva daca vecinii nostrii albanezi au cvea restrictii cu privire la mineritul in cautare de fier?"


Hangiul se uita mirat si ii raspunse:


"Nustiu boierule, dar pun prinsoare ca prin "Trei Carari" va trece cat de curand un calator ce a trecut prin Durres-ul vecin si stie ce legi a pus imparateasa Maria Diamante"......


Multumit pe jumatate de raspuns Cornelio raspunse razand:


"Pai daca tot asteptam mai adu inca o vadra de vin sa cinstim cat mai depanam amintiri."


Dupa o dusca din bardaca adusa de hangiu, Cornelio il chema pe acesta si ii spuse:

"Ma intreb coane Basarab, sti cumva daca vecinii nostrii albanezi au cvea restrictii cu privire la mineritul in cautare de fier?"


Hangiul se uita mirat si ii raspunse:


"Nustiu boierule, dar pun prinsoare ca prin "Trei Carari" va trece cat de curand un calator ce a trecut prin Durres-ul vecin si stie ce legi a pus imparateasa Maria Diamante"......


Multumit pe jumatate de raspuns Cornelio raspunse razand:


"Pai daca tot asteptam mai adu inca o vadra de vin sa cinstim cat mai depanam amintiri."


------------------------------------------------------------------


Dupa o noapte lunga in care Cornelio a tot cinstit cu jupanul Basarab si a dormit abia la primele ceasuri ale diminetii, acesta se infreapta spre tejgheaua hanului si tinandu-se de cap cu o mana intreaba uimit pe hangiu:

"Coane Basarab dar hot vin mai ai matale in pravalie.....te imbie si apoi te agata dansand toata noaptea in capul tau iar spre dimineata se cam revolta"


Hangiul neparand parca afectat de noaptea precedenta ii raspunse razand:


"Pai conasule asta e vin din Urbino. Vin italian....adus si salvat de catre un amic inainte ca razboiul ce a avut loc acolo sa inceapa....a fugit unde a vazut cu ochii de armata regelui Balliot si s-a aciuiat in Campulung....a venit plouat si hamesit de atata drum si neavand cu ce sa plateasca, a lasat vreo cinci vedre cu vin".

Cornelio auzind acestea zambi raspunse:

"Apropo de pribegeala.....trebuie sa ajung in Constanta....ma asteapta mosia si fermele mele cu vite.....si campul.....daca nu sunt prezent sti cum sunt slugile.....ia zi mai bine cat iti datorez pentru prea buna si recunoscuta ospitalitate a hanului matale?"



Jupanul Basarab lasa din mana bardaca din mana si se intoarse spre un dulapior pe care il deschise si scoase din el un registru prafuit. Intoarse cateva pagini apoi exclama:


"Doua zile sedere, trei vedre cu vin italienesc, sapte paini, cinci pui ......in total 35 coins....cu respectiva reducere"

"Ce reducere jupane Basarab?" - intreba nedumerit Cornelio


"Pai incercam sa mai aducem lumea inapoi pe la noi si ne gandim sa mai taiem din preturi......parca a uitat toata lumea de hanul "Trei Carari"....nu mai e ca odata" - explica jupanul Basarab tintind acum cu privirea trist spre podeaua din spatele tejghelei.


"Chiar jupane.......de trei zile de can dti-am calcat pragul niciun cetatean al Valahiei nu a trecut pragul onorabilului tau han. Nici fermier, nici negustor sau soldat nu am vazut.....sau domnitele alor caror glasuri inveseleau mereu vestitul "Trei Carari".


"E jupane"-si ridicand privirea si fixand-o spre boierul Cantacuzino adauga- "Domnitorul e de vina cu astea.....pai acum ambele piete merg si in Constanta si in Campulung....fermierii muncesc pentru ca produsele lor se vand acum, negustorii stau pe piete pentru ca acum totul e mai animat in Valahia, nu se merita sa mai trandaveasca la tejgheaua mea"

"Si domnitele?"


"Ei domnitele.....sunt pe prispa academiei si cer audienta la noul rege....sti cum sunt domnitele" - adauga razand batranul Basarab lasand sa se intrevada dintii usor ingalbeniti de timp!


Cornelio razand scoate o punga cu arginti din gentuta sa de piele ce mereu o poarta la brau, scoate un pumn din ea, numara si poi ii da hangiului suma datorata si il saluta apoi indreptandu-se catre iesire spune:

"Ramai cu bine batrane Basarab....ne vedem curand, asta numai daca mai ai vin dinacela italienesc, ca ma intorc si eu sa incerc ceva produse pe piata din capitala. Ramai cu bine si sa ne vedem sanatosi!"
« Last Edit: 25 September, 2011, 10:53:00 PM by Cornelio Cantacuzino »

(RIP) Cornelio Cantacuzino

  • General group
  • Full Member
  • *
  • Posts: 196
  • Honour: 0
  • "All equal under the sun"!!!
Re: La hanul "Trei Carari
« Reply #2 on: 25 September, 2011, 10:57:17 PM »
Dragoste la prima vedere


Dupa cateva saptamani in care Cornelio nu a mai plecat de la mosia lui din Constanta, dorul de vinul cel bun al jupanului Basarab il aduse inca odata la in curtea hanului "Trei Carari"....grajdarul Petrica lua calul capitanului, il duse in grajd unde avea deja pregatite doua galeri cu apa si niste paie.
Cornelio intra in han iar prima imagine care o vazu a fost cea in care jupanul Basarab lustruia de zor o bardaca goala ce fusese pesemne folosita de curand.

"Buna sa iti fie inima jupane Basarab!!!" - spuse capitanul garzilor zambind catre conasul Basarab...

"Bine ai venit boieule, de cand te asteptam, fara dumneata as zice ca hanul "Trei carari" e mult mai sarac!"

"Pai am avut treaba la mosie.....dar in curand o sa termin i ne vedem mai des.....dar cine e hangita aceea din colt de la masa cu tinerelul acela imbracat in straie de sarbatoare?"-intreba Cornelio, usor mirat fixandu-si privirea atent catre frumusica fetiscana....

"E Ileana......fata lui Mos Erkan din Constanta....a venit aici dupa ce......" si imediat conasul este intrerupt de de Cornelio "Mos Erkan?Imi suna cunoscut numele, parca sa zic ca inainte sa plec din Campulung am cunoscut un negustor in Constanta care vindea matasuri ce veneau in port la noi la Tomis....am vandut cate ceva din casa ca sa am bani de mancare si de drum.....strasnic om, imi amintesc turcul Erkan....ei pai si cum a ajuns fata unui negustor renumit in tot targul din campulung si din portul Constantei hangita la dumneata?"

Conul Basarab uitandu-se spre bardaca atent daca este bine lustruita....observa o pata mica de vin si incepu de zor sa frece parca nelinistit si foarte agitat...."Pai cum sa zic boierule.....intradevar strasnic om jupanul Erkan.....vestit negustor nu numai la noi....se ocupa cu detoate: matasuri, fier, lemn si chiar si eu faceam cate un negot cu el ca aducea si vin bun......bun vin intradevar.....sau ieftin nu imi amintesc....chiar cum doi ani am platit pentru 300 de vedre de vin iar apoi avand incredere am mai facut comanda de inca 500 de vedre....cam 800 daca imi amintesc bine. Cu o zi inainte sa plece in port pentru a ridica marfa, hotii au navalit in casa turcului, l-au batut, l-au legat si au luat tot ce era in casa. Se spune ca au plecat cu aproape 3000 de monede din casa negustorului. Nevasta si Ileana erau la targ, multumesc lui Dumnezeu ca nu au fost acasa. Dupa ce au plecat hotii, turcul a luat-o razna....stiind ca acum tebuie sa plateasca cele 3000 de monede a preferat sa isi ieie viata nefericitul......Ilenuca l-a gasit cand au revenit de la targ. Apoi mamasa.....s-a imbolnavit de inima rea si dupa trei luni s-a prapadit si ea.....si Ileana a ramas singura pe lume....intelegi acumm jupane!?"


"Da trista viata a avut fetiscana......si buna inima ai jupane Basarab"...
La auzul acestora, Basarab s-a oprit din lustruit, lasa bardaca pe tejghea, fixa cum ii e obiceiul privirea spre podea si exclama usor "Da boierule, buna inima".
Ochii i se facura deodata mici si un zambet dracesc se vazu in coltul gurii printre mustata deasa....

"Da ce ai patit jupane Basarab de te-ai intritat dintr-o data!Hai toarna niste vin dinala italienesc ca tare dor am de el, sa ne mai inseveselim.....si stiu....sa il aduca Ileana, ca vreu sa vorbesc ceva cu dansa....."

Deodata privirea jupanului se inteti....se aprinse dintr-o data si zise pe un ton ridicat "Ce vrei dumneata sa vorbesti cu ea....e hanul meu, trimit pe cine vreau..."

Cornelio zambi si zise "Va sa zica ai cam uitat cu cine vorbesti de cand nu am mai trecut pe la dumneata" si punand mana pe sabia de la brau adouga zambind din nou "Vad ca ai limba cam lunga de racnesti asa jupane.....poate o mai scurtam un pic.....ai cam uiatat ce s-a intamplat ultima oara cand ne-am cam suparat jupane...."

"Nu am uitat boierule....indurare....nustiu ce m-a apucat.....hai mai bine sa ne inveselim cu niste vin de Urbino ca data trecuta.......sa uitam cele negre..." zise si turna in una din bardacele de pe tejghea un vin negru ce i se parea atat de cunoscut lui Cornelio...."
Ochii capitanului se zambeau....pentru asta batuse atat drum din Constanta, pentru vinul de Urbino....se uita atent spre bardaca plina si la urmatoarea pe care Basarab o intinse spre el si pe care se pregatea sa o umple.....Capitanul puse atunci palma pe carafa si se uita zambind catre Basarab care raspunse cu o privire uimita si exclama "Pe a mea sa o umple si sa o aduca la masa ceea de la geam Ileana.....asa am convenit jupane nu?Sau vrei sa ne suparam" zicand asta puse din nou mana pe sabia de la brau....

"Bine fie...." zise boierul cu aceiasi privire draceaca. "De mancare?"

"Da conasule ca imi e foame de lup.....pai ca deobicei....doi pui....ma duc la masa.....si sa nu intarzie vinul conasule ca mor de sete....."

Basarab nu zise nimic....se vedea ca este suparat.....intra in odaia bucatariei si ii zise jupanesei bucatarese comanda capitanului Cantacuzino iar apoi o chema pe Ileana....ii dadu carafa si o bardacuta si ii arata masa cea de la geam......
Aceasta le lua si zambind se indrepta spre locul unde statea oaspetele hanului. Conul Basarab parea un pic ingrijorat....bombabni ce bombani iar apoi lua iar la lustruit bardacutele de sub tejghea.....

« Last Edit: 25 September, 2011, 11:18:11 PM by Cornelio Cantacuzino »

(RIP) Cornelio Cantacuzino

  • General group
  • Full Member
  • *
  • Posts: 196
  • Honour: 0
  • "All equal under the sun"!!!
Re: La hanul "Trei Carari
« Reply #3 on: 25 September, 2011, 10:59:48 PM »
Osanda


Cu obrajii imbujorati Ileana aduse carafa plina cu vin negru direct din pivnita hanului. Aruncand o privire zambi spre Cornelio care raspunse cu aceiasi privire iar apoi incepu sa toarne in carafa. Dupa ce o umplu mai arunca aceiasi privire si se intoarse spre tejghea......Cornelio zambi, sorbi dintr-o singura gura intreaga carafa si apoi o ruga pe Ileana sa mai umple inca odata carafa.

"Dar sete iti mai e boierule" zise hangita....

"Da, mare sete. De la Constanta vin numai cu gandul la vinul ista din Italia....imi starneste amintiri....am fost in Urbino, am luptat acolo, pe vremea ceea eram doar un mercenar.....de fiecare data cand beau parca e un deja vu.....sti cum este....cum e targul tau natal din Constanta, nu?"...

Auzind astea, Ileana se intrita dintr-o data si lua se introarse pentru a pleca de la masa. Capitanul o prinse din mana si ii zise "Ce este?De ce ai ajuns aici.....ceva oricum nu se leaga.....jupanul Basarab spune ca te-a adus din mila ca nu mai aveai unde locui...."

"Nu aveam unde locui.......diavol batran ce este......sunt prizoniera aici.....ma tine in contul datoriei fata de tatal meu Erkan.....si acum vrea sa ii ieie toata averea lui tatucu maritandu-ma cu fisu Avram....si toata averea sa ii revina diavolului......of de as putea pleca de aici....."

Incruntat de cele auzite, capitanul facu semn spre conasul Basarab invitandu-l la masa. "Conasule parca asteptam demult sa bem vinul asta renumit al hanului dumitale si sa mai impartasim cate una cate alta.....ca pe vremuri.....caci casa ne-a fost hanul matale si pe razboi si pe pace.....si sinceri am fost mereu, nu conasule?".

Turbat de frica si furie, conul Basarab se uita la Ileana ce statea pe scaunul alaturat.....mainile incepura sa ii tremure.....Ileana se ridica usor speriata de la masa si pleca spre odaia bucatariei......usor mai linistit jupan Basarab spuse pastrand un fior al fricii undeva in cerul gurii "Ce? Ce ti-a spus?Ti-a spus de avere nu?Nu am vrut niciun ban de-al lui taicasu.....doar datoria....da....datoria!" si apoi se sterse cu podul palmei pe frunte de sudoare....

"Nu a zis jupane nimic....dar daca tot ai adus vorba ia zi matale cum sta treaba cu datoria asta......e vorba de banii pe vinul matale nu?Pai daca dumneata te consideri asa bun la negot pai hai sa facem negot atunci....."....capitanul scoase o punga cu arginti o puse pe masa si apoi inca una si inca una......toate trei stateau pe masa.....apoi fura desfacute si si sclipirea argintului ii lua ochii jupanului Basarab.
"Spune capitane Cantacuzino......ce vrei, ca multi bani ai aici pe masa?"....."Iti dau tot vinul din Urbino si alte cateva butoaie aduse din inseninata Valencia....vechi de cand e Valahia......e din podgoria raposatului rege Vladislav pe vremea cand era un fermier in Valencia....."....zise Basarab frecandu-si mainile si zambind spre pungile cu argnti......

"O vreu pe Ileana....nu mai e sclava ta de azi...." - tonul fu atat de aspru ca toti oaspetii hanului isi aruncara dintr-o data privirea spre cei doi....Ileana cobori scarile de la etajul superior unde servea un purcelus la protap unor negustori si fugi in spatele lui Cornelio...
Acum amandoi stateau in picioare unul in fata celuilalt.
"Niciodata.....niciodata Ileana....doar daca......doar....."-Basarab plin de furie
"Daca ce hangiule?" - Cornelio
"Daca platesti si trei sferturi din averea lui tacsu.....negustorul Erkan"----Basarab
"Da te pricepi sa negociezi hangiule.....parca nu vroiai averea.....averea ii apartine Ilenei....e a ei de drept.....asa e legea si trebuie sa respectam legea....si de vrei sa te mai tocmesti" ---capitanul scoase sabia din teaca si o ndrepta spre Basarab "sa ne tocmim atunci"....

Imediat in camera principala a hanului isi facu apartia Petre grajdarul care tinea in mana un topor si fiul lui Basarab, Avram cu furca....
Vazand astea, conul Basarab razand zise "Sa ne tocmim boierule, sa ne tocmim" si fugi spre bucatarie tipand "Sa nu iasa viu".....
Primul care ataca fu Petre impins de la spate de catre Avram....atacul a fost unul in forta, cu Petre rotind toporul cu putere si apoi incercand sa il loveasca pe Cornelio....acesta rotindu-se si dintr-o miscare ii il taie pe grajdar deasupra cizmei piciorului drept. Urland de durere acesta se prabusi. Cornelio se uita la timp spre Avram care il fixase cu furca si o impinse spre acesta.....capitanul propti sabia in dintii furcii si apoi impinse prin usa ce ramasese deschisa de la intrarea celor doi. Si iatai pe amandoi fata in fata in curtea hanului. Avram turbat de furie (lucru mostenit de la taicaso Basarab pesemne) se impingea in furca incercand sa il loveasca decisiv pe capitan. Dupa o scurta asteptare si cateva miscari de ferire din calea atacurilor lui Avram, Cornelio se apropie de catre tanar si il loveste peste picioare punandu-l la pamant.....il fixa cu sabia si cand acesta incerca sa puna din nou mana pe furca il zise pe un ton grav "Nu misca ca iti ieu viata!!!" !

Incepuse ploaia.....si cei doi stateau de cateva momente in aceiasi ipostaza cum se incheiase lupta......capitanul fixand cu sabia pe Avram intins cu spatele lipit de pamant.....
Conul Basarab iesi repede "Te implor cruta-l.....iti dau orice.....nu ii lua viata copilului meu"
"Dar cum sa fac asta jupane.....sunt capitanul garzilor din Constanta ai uitat.....noi respectam legea nu o incalcam" zicand acestea baga sabia in teaca....se indrepta spre intrarea hanului iar cand ajunse in dreptul jupanului Basarab ii zise "Ai 24 de ore sa pleci de la han astfel o sa sfarsesti in temnitele din Constanta.....si tu si Avram.....ne-am inteles?" .....
"Da boierule.....multumesc"----Basarab
"24 de ore jupane.....sau poate vrei sa negociem dinou?".....
"Nu boierule....nu...."


Apoi intra in han se aseza la masa.....o chema pe Ileana si o ruga sa se aseze langa el la masa......aceasta facu ce  se ceru si luand carafa inceraca sa ii umple carafa celui ce ii datora acum libertatea.....Cornelio o lua de mana.....apoi lua el carafa si turna in una din bardace pe care mai apoi o puse in fata Ilenei.....si spuse "Nu mai esti o sclava......de azi esti libera".
Aceasta zambi apoi ncepu sa rada ca o copilandra si sarind la gatul capitanului il pupa pe acesta pe obraz.....apoi sorbi o gura din vinul cel bun si fugi spre bucatarie......
« Last Edit: 25 September, 2011, 11:16:44 PM by Cornelio Cantacuzino »

(RIP) Cornelio Cantacuzino

  • General group
  • Full Member
  • *
  • Posts: 196
  • Honour: 0
  • "All equal under the sun"!!!
Re: La hanul "Trei Carari
« Reply #4 on: 25 September, 2011, 11:00:58 PM »
Sarbatoarea


De multa vreme nu aratase "Trei Carari" atat de luminat. Dupa alungarea hangiului Basarab si confiscarea tuturor proprietatilor acestuia, regele Ionut ii ingaduise capitanului Cornelio sa pastreze el hanul atat de drag. Aici se spune ca traise tanarul mai mult de o treime di viata lui. Daca nu era pe mosia sa din Constanta ingrijindu-se de muncile de zi cu zi ale oamneilor de la camp sau de cele doua ferme ale sale precis era in una din odaile hanului alaturi de o hangita si sorbind din vinul din crama straveche a hanului. Ei dar odata cu alungarea conului Basarab si a fiului sau lucrurile se schimbasera la "Trei Carari". Ajutat de Ileana, fata strasnica care se spune ca ii cam pusese piciorul in prag capitanului, hanul a prins din nou culoare. Drumetii osteniti poposeau ca altadata sa isi unga gaturile insetate si sa doarma la precunoscuta asezare.


In seara asta, la hanul de la raspantia drumurilor dintre Constanta si Campulung era zarva mare. Oamenii de la mosia lui Cornelio venisera cu totii sa ajute la marea sarbatoare ce urma botezului. Tanti Florica pregati deale gurii in bucataria amenajata afara, in curtea din spatele hanului. Capitanul trecea din zece in zece minute sa se asigure ca totul este in regula. Bucatele alese special pentru maria sa regele. Si nu numai. Erau asteptati oaspeti de seama pe langa regele si diriguitorul tarii Ionut Dorin: vasalii din Campulung si Constanta Seppy Matey si frumoasa Felicia, judecatorii Ilario si Negruvoda Bard dar sa nu uitam de preotul ce oficiase nu cu mult timp inainte slujba in cinstea ridicarii sfintului asezamant din Constanta, Catedrala sfintilor Petru si Pavel. . Asteptata era si matusa capitanului, frumoasa si darza doamna de Campulung, Eliisabeta Cantacuzino precum si insotitoarea acesteia domnita Luciana Grimaldi. Din indepartatul Durres Ildebrando Vico isi anuntase prezenta la festin. Si nu numai.  Onorati oaspeti intradevar dar si gazdele incercau sa fie pe masura. Avand in vedere multimea ce isi dorea sa participe la sarbatoare, oamenii capitanului amenajasera inca o masa lunga in curtea interioara a hanului.

Se spune ca ultimul vlastar al onorabilei familii valahe Cantacuzino fusese botezat deoarece era impins de la spate de Ileana care il obligase pe acesta sa faca aceasta schimbare in schimbul sederii ei la han alaturi de acesta. Nu ii placea numele italian si ii creasera si acesteia numai probleme. Nu se stia cum ii intrase capitanului pe sub piele pentru ca oricine stia in Valahia cat de incapatinat si de neinduplecat este tanarul Cornelio. Ba se mai zice si ca in urma cu o zi de cererea acestuia de a se boteza fusese la targ si auzise un negustor strigandu-l Costica. Plin de furie acesta il bagase la temnita si dupa cateva ore de chinuri si torturi negustorul cedase si ii spusese capitanului ca auzise aceasta porecla de la popa din Constanta. Desigur capitanul nu dadu crezare acestora si ii taie urechile pe motiv ca si asa nu il ajuta cu nimic. Doar popa Fanica ii era prieten bun, nu putea el nascoci asa ceva despre camaradul sau.

Si iaca primul invitat. Nu era o simpla intamplare. Popa Stefan Bathory. Se stie ca precuviinciosul iubeste atat tagma teologica cat si vinul bun baut alaturi de enoriasi. Si Cornelio nu il dezamagi. Adusese special un transport de vin de Urbino....dinacela bun. Folosise fostele cunostiinte ale lui Erkan negustorul, tatal Ilenei ce inca era un nume in portul din Constanta in ciuda trecerii lui i nefiinta. Si bun era acel vin.
Indata ce ajunse Cornelio il saluta, ii pupa mana si cu smerenie il intreba daca ii era foame. Popa era deja ghiftuit de la un praznic ce avusese loc in ziua aceea. Pesemne sfintii preoti niciodata nu rabda de foame si sete ca mereu se gaseste cate un botez, o nunta si mai mereu cate un nefericit ce isi da duhul.
Usor cu emotii pentru ca urmau si ceilalti oaspeti de seama printre care insusi regele, Cornelio dori ca preotul (expert in ale vinurilor) sa isi dea cu parerea despre minunata sa licoare italieneasca. si astfel coborara amandoi in crama hanului pentru a degusta.

Preotul parca mai mereu insetat si pus pe glume sorbi cu o singura gura o bardaca plina din esenta aceea tare si rosiatica si dupa un moment de uluire uram un zambet.
Cornelio il intreba: "Ei ce zici parinte? Este demn de un praznic domnesc ca acesta?"
 
« Last Edit: 25 September, 2011, 11:05:39 PM by Cornelio Cantacuzino »

(RIP) Cornelio Cantacuzino

  • General group
  • Full Member
  • *
  • Posts: 196
  • Honour: 0
  • "All equal under the sun"!!!
Re: La hanul "Trei Carari
« Reply #5 on: 25 September, 2011, 11:10:34 PM »
Inca o batalie dusa. Cea cu boala


Dupa trei zile in care zacuse la pat Cornelio deschise incearca sa deschida ochii. In imaginea tremuranda observa pe masuta de langa pat o lumanare. O mana blanda dar umeda ii atrage apoi atentia trecandu-i usor pe fruntea sa incruntata. Era Ileana. Se uita la ea si o vede trista, suspinand.
"Dar ce s-a intamplat Ileana de ce plangi. Si ce e cu lumanarea asta de parca am murit."
Ileana sare speriata si apoi exclama plina de uimire "Cornelio traiesti?Dumnezeule mare. Am crezut ca te-am pierdut." apoi sare la gatul lui imbratisandu-l.
Cornelio rade si incearca sa se ridice din pat. Vizibil slabit si cu aproape tot corpul tremurand cu greu se ridica. Ileana incearca sa il ajute. E intrerupta de catre Cornelio."Ei dar ce ar zice soldatii mei despre asta!?Capitanul lor nu mai poate sa se ridice de la pat?"
Coboara apoi in camera pricipala a hanului si se aseaza la masa. "Pai nustiu dar parca nu prea as mai bea acum. Sa stii Ileana ca ma simt total alt om. Cat timp am fost bolnav parca era un vis. Un vis urat totusi. Dar pot sa jur ca imaginea era la fel de reala ca si acum. Se facea ca o lumina puternica, aproape de orbire m-a prins si apoi o voce imi spunea vrute si nevrute. Tot felul de istorisiri povesti. Am retinut tot. Ce povesti? Ca cele spuse la cursurile academiei. Deasta spun ca ma simt un om nou. Adu totusi o bardaca de vin si o sa iti spun totul".

Ileana il privi curioasa, apoi curiozitatea se transforma in manie:
"Fiti-ar sa iti fie de bardaca. Era sa mori si tot la vin te gandesti. Intr-o zi....."
"Intr-o zi ce?" o intrerupse Cornelio
"Vezi tu spada asta?"---si Ileana ii arata vechea spada a capitanului.
"Ma intrebam unde e...ca nu am vazut-o sus. Si continua acum cat sunt slabit" zise razand Cornelio.
"Apropo trebuie sa ma duc la garnizoana. Tovarasii de arme ma asteapta. Offff am si pierdut luptele din Italia cu boala asta."
"Cornelio am o veste nu tocmai buna sa iti dau.Regele vazandu-te bolnav a decis sa te elibereze din functie pentru a primi cel mai bun tratament. Dar sunt convins ca acum nu mai e nicio problema. "
Furia lui Cornelio se putea citi pe fata sa. Se aprinse dintro data si lovi cu pumnul in masa. "Cum?Am fost eliberat din functie?Eu?"
Ileana incearca sa il calmeze:
"Regele a dorit sa te faci bine. A fost pentru binele tau. Gandeste-te si tu macar odata. In vreme de razboi nu se cade ca seful garzilor sa fie la un pas de moarte. Nu ma crezi. Uite ce ti-a trimis." Si Ileana ii arata capitanului spre unul dintre peretii laterali, deasupra semineului spre un tablou in care era infatisat chiar Cornelio impreuna cu blazonul familiei sale.


Cornelio privi spre el si deodata i se lumina fata."Da ai dreptate. E frumos. Eu sunt ala?Nu e nasul prea lung?"....apoi o lua in brate pe Ileana si adouga "Mi-ai lipsit mult....poate deasta am si revenit printre cei vii, te-am auzit mereu si cand plageai si cand incercai sa ma chemi. Multumesc!" Ii sterse o noua lacrima de pe obraz, o saruta si cuprinzand-o cu ambele brate se uita lung spre ea, apoi spre tablou
"Chiar asa de mare e nasul meu?"
 

(RIP) Cornelio Cantacuzino

  • General group
  • Full Member
  • *
  • Posts: 196
  • Honour: 0
  • "All equal under the sun"!!!
Re: La hanul "Trei Carari"
« Reply #6 on: 27 September, 2011, 01:54:07 PM »
O scrisoare in miez de noapte



Asteptand in han impreuna cu doi loiali soldati si cu un butoias cu vin, capitanul intretinea atmosfera din odaia slab luminata. Rasete ascutite rasunau in interiorul camerai si toti aratau ca se simt bine. In exterior alti doi soldati stateau la intrare pazind usa. Capitanul fusese insa destul de atent si cu buna dispozitie a acestora si le daduse la fiecare cate o bardaca de vin si o rugase pe Ileana sa ii aprovizioneze pe acetia ori de cateori aveau nevoie.

In miez de noapte un calaret se apropia de han. Indata ce il auzira, soldatii insarcinati cu paza scoasera spadele si asteptara. In dreptul hanului, calatorul misterios se oprii, descaleca si se indrepta rapid spre intrare. Cand se apropie de usa se putea deslusi usor imbracamintea acestuia luminata de faclia unuia dintre soldati. Avea haine monahale dar de culoare neagra. O mantie ii acoperea corpul dar lasa sa se vada usor armura si manerul spadei. In dreptul usii acesta fu oprit brusc de varful sabiei unuia dintre soldati.

"Stai! Cine esti si ce treburi te aduc la acest han?" - ii spuse acesta pe un ton imperativ calatorului misterios.

Acesta isi dadu mantia intr-o parte scoase rapid sabia si o puse la randui la gatul soldatului. In acel moment venira aproape toti cei zece soldati insarcinati cu paza si care erau rasfirati prin curtea si imprejurimile hanului. Imaginea urmatoare il infatisa pe calatorul misterios amenintand cu sabia unul dintre soldati si care la randul lui avea indreptate spre el numai putin de douasprazece sabii.

Auzind zarva din curte, capitanul Cantacuzino iese numaidecat din odaia hanului si intreaba:

"Numai poate nimeni sa bea o bardaca de vin linistit in Valahia, nici macar la miezul noptii?Ce se petrece aici?" - spuse el usor iritat ca fusese deranjat
Atunci calatorul isi dadu mantia de pe fata si lasa fata sa i se vada. Era un om de vreo treizeci si opt de primaveri cu parul blond si o cicatrice pe obrazul drept. Un om solid, inalt. Uitandu-se spre capitan pare ca il recunoaste si spune intr-o valaha putin stalcita:
"Capitan, eu este Valon Eskinder de la Albania. Venit adus scrisoare de la prieten al tau. Este bine citit doar tu." , apoi terminand incerca sa scoata ceva din buzunarul interior al hainei. In acel moment varful sabiilor se apropiara spre gatul acetuia oprindu-l.
"Lasati-l" zise capitanul indreptandu-se spre calator care acum avea si un nume, Valon. Se indrepta inspre el si apoi lua misiva de la acesta. Valon imediat se indrepta pre calul sau ce astepta la intrarea in curtea principala si se facu repede nevazut in negura noptii. Parea ca luase drumul spre Constanta.

Intrand in camera se aseza pe locul sau de la masa si citi scrisoarea. Deseori citind se incrunta parand ca importanta celor scrise il coplesea. Terminand de citit lua o ultima gura de vin si le spuse si celorlalti ca dimineata cu totii sa se pregateasca de drum si mai exact spre Constanta.

Dupa o ultima bardaca de vin, Cornelio urca in camera sa de la etaj unde deja il astepta Ileana si fara niciun cuvant scos adormi pe pat cu privirea la fel de incruntata ca atunci cand citise scrisoarea. Ileana parea contrariata de acea scrisoare. Oare ce il facuse pe Cornelio atat de tacut si de incruntat?Oare de unde era scrisoarea adusa de catre albanez?

« Last Edit: 27 September, 2011, 02:08:43 PM by Cornelio Cantacuzino »

(RIP) Cornelio Cantacuzino

  • General group
  • Full Member
  • *
  • Posts: 196
  • Honour: 0
  • "All equal under the sun"!!!
Re: La hanul "Trei Carari"
« Reply #7 on: 27 October, 2011, 12:21:53 AM »
Si de fiecare data cand cred ca am iesit ei ma trag inapoi!
Partea 1

Trecuse deja o vreme si lucrurile se linistisera. In Albania, revolta fiului regelui de drept al Albaniei daduse gres. Se spune ca Karl Topia fiul defunctului Karlo al Albaniei luase calea preotiei, sau poate era doar o infatisare ascunsa ce pregatea o noua lovitura de stat. Capitanul albanez Valon Eskinder incercase sa isi faca prieteni in Valahia si poate noi aliati in lupta lor de a redobandi tronul. Cornelio nu voise sa se implice pentru ca risca prin functia sa sa creeze un scandal extern. Doar sfaturile sale si urarile de bine ajunsesera in tabara lui Karl. Ba chiar ii facuse o vizita printului de Durres in capitala Albaniei dar toate astea cu scop negustoresc.


Dupa intoarcere, Cornelio realiza ca marele proiect al orasului de la Dunare, si anume Arena Titanilor fusese terminat si deja astepta oaspeti din toate regatele Europei pentru a se antrena. Dar capitanul inca nu putea sa se bucure. Din nou ii treceau ganduri negre prin minte. Si mereu repeta: "Si cand credeam ca totul s-a asezat in normal....cand credeam ca am iesit din hora asta a......nepasare, lacomie....". Un soldat din garda capitanului se apropie si se incumeta a intreba:"Totul e in regula Conte Cantacuzino?"....si raspunsul aproape imediat "Nu nu e bine. Nu e bine deloc. Sa iti spun ceva dragul meu ostean. Cand eram in cortul lui Topia mi-a povestit ca intreaga vistierie a parohiei din Durres este acum in mainile sale si dorete sa ii fac rost de arme pe care acum si le poate permite". Mirat soldatul intreba "Pai si ce e rau in asta Conte?Parca doreai ca revolta sa reuseasca?". Cornelio se uita spre cer iar apoi usor deranjat catre interlocutorul sau "Da, imi doresc sa reuseasca, sa redea demnitate albanezilor. Asta e dreptate. E suferinta unui popor guvernat de asupritori. Dar cu ce pret. Banii bisericii?Uiti cati prieteni au murit in razboiul Papist?Cat sange a curs?Pentru ce te intreb?" si apoi urma replica soldatului"Pentru a se face dreptate. Pentru ca bunele valori ale bisericii sa renasca, pentru ca Papa Anselmo sa nu mai guverneze Biserica pentru propriul interes, pentru ca cuvantul Domnului sa fie curat si adevarat!". Zambind Cornelio adauga "Acum ai inteles. Pai si cum indraznesc aceste 'preainalte'(ironie) si 'preafericite'(ironie) fete bisericesti sa foloseasca banii enoriasilor slujind varsarea de sange." tonul capitanului se schimba brusc in unul violent "Cum poate preotul Romano Borgia si 'preasfintia sa' Garcia Cantacuzino sa reprezinte idealul pentru care noi am luptat atata timp si am varsat sange? Cum pot ei care nu au pus o caramida pentru Arena si Academie sa slujeasca si sa dea sfaturi binefacatoare acestei comunitati? Au uitat ei oare ca ei m-au alungat din Valahia cand nu nici macar o bucata de paine nu doreau sa imparta cu mine pe vremea lui Draculea? Se pare ca au uitat. Dar le vom aduce aminte." Incruntat capitanul stranse manerul sabiei sale si dadu pinteni calului sau repetand mereu "Le vom aminti cand o sa vina iarasi ziua dreptatii...."   


(RIP) Cornelio Cantacuzino

  • General group
  • Full Member
  • *
  • Posts: 196
  • Honour: 0
  • "All equal under the sun"!!!
Re: La hanul "Trei Carari"
« Reply #8 on: 04 December, 2011, 11:59:57 PM »
Tradat inca odata de Valahia mea iubita!



Urata si apasatoare veste primi Cornelio in acea seara de decembrie. Primise veste de la Maria Sa Regele ca este eliberat din functie si toata agoniseala sa este confiscata. Pentru Cornelio fu cea mai mare umilinta pe care o primise in intreaga sa viata. Iubea armele la fel demult ca pe Ileana si pe Ileana la fel de ult ca si armele sale. Cand citi scrisoarea inaintata de catre un trimis al regelui ce era insotit de doi dintre soldatii din cazarma de la Constanta, furia capitanului se dezlantui. Rupse scrisoarea si il lovi putere pe trimisul Regelui Ionut Dorin. "Nu se poate una ca asta, nu cred" zise acesta cu ochii negrii.
Prinse de haturi calul trimisului, incaleca si dadu pinteni pe drumul ce ducea catre garnizoana Constantei.
======================================================================================

Ajuns in fata garnizoanei, Cornelio descaleca si se indrepta spre intrare. De indata iesira doi soldati pe care capitanul ii recunoscu deindata fiind din Garda Princiara care il oprira din drumul sau. "Capitane Cantacuzino ne pare rau, nu mai aveti acces la garnizoana.Din ordinul regelui Dorin."
Capitanul nu statu mult pe ganduri si scoase sabia. "Indraznesti sa ma minti in fata, soldat?". Incet incet garda regelui il incercui pe Cornelio. Capitanul nu renunta si nedand crezare celor auzite ataca. Loveste in stanga si in dreapta. Rand pe rand cate un soldat cade sub sabia celui ce odata fusese primul soldat al regelui. Dar forta numerica a garzii regale este covarsitoare pentru orice spadasin din Europa si nu trece mult pana cand Cornelio este invins si cade in genunchi. Vizibil ranit, cu o taietura deasupra umarului stang si inca una adanca in zona pulpei, ochii in lacrimi,cu sabia infipta in pamant la doi metri de el capitanul se vede invins si recunoaste asta aruncand privirea in pamant. Toate armele soldatilor prezenti sunt inreptate spre el.
Deodata soldatii iar pozitia de drepti si formeaza un culuar pe care se paropie cu pasi rapizi vasalul regelui, Ilario Malatesta. Acesta se opreste in fata lui Cornelio scoate un pergament si incepe sa citeasca cu o voce impunatoare:
"Cornelio Cantacuzino,
Din ordinul regelui Ionut Dorin, iti este revocata functia de capitan al orasului Constanta. Toate bunurile prezente in garnizoana orasului sunt confiscate si transportate in vistieria regala pana la noi ordine.
"....
Odata ce termina de citit, vasalul se intoarse si pasi pe acelasi culuar facut de soldati. Dupa el, "mica armata" se regrupeaza si paseste lasandul pe capitan cu ochii tintuiti in pamant, ingenunchiat si ranit. O singura intrebare il bantuia "De ce?".
=============================================================================================

A doua zi pe trupul li Cornelio inca se mai vedeau ranile provocate in lupta din fata garnizoanei. Dar nu parea sa le dea importanta. In fata hanului Ileana astepta inlacrimata impreuna cu Petru grajdarul care se ingrijise ca toate cele sa fie pregatite pentru calatorie. Decizia fusese luata. Nu mai avea pentru ce sa stea in Valahia. Ciudat suna acum, Valahia lui iubita il tradase din nou. O ultima privire spre usa hanului ce fusese ferecat cu doua blane de stejar prinse in cuie dealungul usii. Lacrimile ii siroiau pe obraz dar se tinea tare, doar odata fusese 'cel dintai soldat al Valahiei'.
 

(RIP) Ionut Dorin

  • General group
  • Hero Member
  • *
  • Posts: 1369
  • Honour: 0
Re: La hanul "Trei Carari"
« Reply #9 on: 05 December, 2011, 01:21:44 AM »
Ionut Dorin , regele Valahiei, ingrijorat de faptul ca loialul si neinfricatul sau Capitan Cornelio Cantacuzino nu a mai raspuns scrisorilor sale, in miez de noapte chema la el 2 osteni si le spuse :

"Vreau sa pregatiti tot ce e nevoie pentru o calatorie urgenta in Constanta. Plecam in 30 min."

Unul dintre soldati, uimit de vestea primita bolborosi :
"Dar, Maria Ta... "  

"Nici o vorba, e o chestiune extrem de importanta. Grija organizarii atacurilor provinciilor Nikopolis si Serdica m-a facut sa nu pot sa-mi potolesc nelinistea. Acum nu mai asteptam, plecam la drum."

--------

Dupa mai putin de 30 minute, printr-un intuneric sa-l tai cu cutitul, 3 oameni calareau de mancau pamantul pe drumul dintre Turnu spre Constanta.

---------

 Ajungand la portile Constantei, grupul nostru fu oprit de garda orasului :
"Stai, nu trece nimeni "

"La o parte bravii mei osteni, sunt Regele vostru, iar problema care ma aduce in Constanta, la miez de noapte, nu suporta amanare..."

Soldatii se pusera in genunchi si murmurara...
"Maria Ta, nu v-am recunoscut. S-a intamplat ceva in Turnu, ne ataca ?"

Cu fruntea plina de broboane si cu vocea ingrijorata, Ionut Dorin intreba :
"Vreau sa vorbesc cu Capitanul vostru Cornelio Cantacuzino. Stiti ceva despre el ? "

"Nu stim nimic Maria Ta. A disparut de cateva zile. Ilario Malatesta a preluat conducerea Armatei Constantei si a dat ordin sa fie cautat peste tot, dar fara nici un rezultat. Din evidentele noastre, nu a parasit orasul, dar nici in oras nu este de gasit."

Vorbind ca pentru el, Ionut Dorin zise :
"Hmm... Hangita Ileana trebuie sa stie. Acolo mergem..." Apoi le zise soldatilor: "Ramaneti cu bine, stiu ce am de facut"

-------------------

In miez de noapte, in fata Hanului Trei Carari descalecara 3 oameni grabiti. Primul, care parea si conducatorul grupului, se avanta spre usa hanului pe care incerca sa o deschida, dar fara sa reuseasca...

"Ajutati-ma, trebuie sa intram inauntru."

Usa hanului, nu rezista decat cateva minute in fata insistentei celor 3 care, fie cu umerii, fie cu manerul sabiilor, fie cu scuturile, reusira sa o deschida.

Inauntru, totul distrus, ca dupa o lupta crancena.

"Scotociti peste tot, trebuie sa gasim pe cineva sau vreun semn. Nu ne intoarcem pana nu il gasim pe Cornelio. Am o presimtire rea...", spuse Ionut Dorin, puternic framantat de aceasta situatie si de gandurile sale.

-----------

Coborand la subsol pentru a cauta in beci, Ionut Dorin si cei 2 osteni gasira usa baricadata. Incepura sa dea la o parte mobilele si obiectele care blocau usa, dupa care intrara inauntru.

"Aduceti un felinar, ceva groaznic s-a intamplat aici".

Aprinzand felinarul, in fundul camerei, cei 3 vazura o imagine trista, Cornelio zacea inconstient pe podeaua beciului, iar langa el era Ileana, care palida ca o stafie si tremurand spuse :

"Binecuvantat fie Dumnezeu, nu credeam ca mai scapam de aici. "

"Ce s-a intamplat ? Mai traieste ? Tu, fugi si vino repede cu felcerul..." - spuse Ionut Dorin unuia dintre camarazii sai, dupa care se apleca deasupra lui Cornelio, fara a tine seama de Ileana care bolborosea:

"Ne-au atacat, Cornelio e ranit, mi-a salvat viata... saracul de el..."

"Traieste" spuse Ionut Dorin, dar a pierdut sange si are febra, dupa care il lua in brate si iesi cu el spre Sala Mare a Hotelului. "Ileana, am nevoie de ajutorul tau, nu il lasam sa moara..."

----------------------------------

Dimineata, dupa oblojirea ranilor si datorita ingrijirii felcerului, Cornelio, delirand incepu sa strige : "Tradare, Tradare. De ce ?"

"Linisteste-te bunul meu prieten, totul va fi bine, multumesc lui Dumnezeu", zise Ionut Dorin care nu plecase deloc de langa Cornelio. "Miseii care v-au atacat vor sfarsi in streang, sunt cautati in toata Valahia, nu au unde sa scape !"

-------------------------------------------------------
« Last Edit: 05 December, 2011, 01:29:12 AM by Ionut Dorin »


(RIP) Draco Regnus

  • General group
  • Baby Member
  • *
  • Posts: 39
  • Honour: 0
  • Death appears where you don't expect it.
Re: La hanul "Trei Carari"
« Reply #10 on: 05 December, 2011, 07:19:11 PM »
Draco Regnus auzi vestea ingrozitoare, isi lasa muca deoparte si pleaca spre locul unde era ingrijit Cornelio.Acolo il gaseste pe regele sau de asemenea.Intra grabit in camera , ca un uragan, si merge direct la rege care statea langa patul lui Cornelio.
Ii spune regelui " Buna seara Maiestate, cum se simte Cornelio?"
Regele ii raspunse cu un glas ingrijorat "Mai bine, acum"
Draco se uita lung la Cornelio de parca ar dori sa-i ia toata durerea, iar apoi intoarce capul spre rege si spune:
"Azi dimineata am vazut un grup cam suspect invartindu-se de parca aveau sa fie decapitati.Erau 5 insi, 2 dintre ei erau raniti cu siguranta de o sabie, iar pe unul il duceau in carca fiindca era inconstient.Am suspectat ceva si i-am urmarit pana intr-un colt retras al plajei, foarte stancos unde erau 2 corturi si intre ele un  foc de tabara.Langa acele corturi misunau vreu 10-12 insi, toti cu sabii scurte, cutite sau securi.
Dupa ce am venit de acolo m-am intalnit cu Ileana care era la piata si mi-a spus cumplita veste.Mi-am dat seama imediat din vorbele sale ca cei 5 insi raniti respectiv inconstienti erau cei care l-au atacat.Eu, cum stau aproape de taverna, mai exact la vreo 7 case distanta am auzit azi noapte un taraboi in toata regula, dar eram prea obosit sa verific.Trebuie sa trimiteti un grup de cativa osteni sa-i rezolve pe banditii aia."
dupa care se uita iar lung la Cornelio si tacu ceva vreme...

(RIP) Cornelio Cantacuzino

  • General group
  • Full Member
  • *
  • Posts: 196
  • Honour: 0
  • "All equal under the sun"!!!
Re: La hanul "Trei Carari"
« Reply #11 on: 06 December, 2011, 04:08:45 PM »
A doua zi de pe patul in care isi ducea suferinta, Cornelio incepu sa vorbeasca....Vorbit e mult spus. Mai mult vorbe fara sens.Intrebari. "De ce?. Unde sunt? Sa vina bravi mei osteni? Din nou la lupta. Niciun pas inapoi." Si strangea asternutul in pumni simtind manerul sabiei sale. Ileana ii stergea fruntea plina de sudoare si cu lacrimi in ochi incerca sa il linisteasca. "Cornelio sunt eu Ileana. Esti acasa, e bine. Linisteste-te".

Dar nimeni nu putea sa ii aline lui Cornelio suferinta. Traia o lupta interioara ce se transpunea in vise si parea ca nimeni si nimic nu ii putea sa ii aduca linistea.